Vă invit, pentru un moment, să închideți ochii… și să vă imaginați că sunteți din nou copii. Un copil de 6–7 ani, mic, fragil… dar cu un suflet uriaș.
E decembrie. E frig. Ninge încet, iar hăinuțele pe care le aveți nu țin chiar atât de cald. Veniți dintr-o familie modestă, poate mult prea modestă. Și tot ce vă doriți de Crăciun este un cadou mic… nimic pretențios: o pereche de șosete groase, o căciuliță nouă… ceva care să vă încălzească.
Ce cadou mic ați visa să primiți acum? Țineți-l minte. Vizualizați-l în mâinile voastre.
Acum imaginați-vă că cineva, un necunoscut cu un suflet mare, v-a dăruit exact acel cadou. Și, pentru prima dată după mult timp, simțiți căldura grijii cuiva. Simțiți că nu sunteți singuri.
Cum v-ați simți în acel moment?
Luați o clipă și păstrați emoția aceasta.
Acum deschideți ochii.
Vreau să vă întreb ceva…
Cum v-ați simți să știți că VOI sunteți acel om pentru un copil adevărat? Să știți că, datorită vouă, un copil primește un mic cadou… dar o bucurie imensă?
Asta înseamnă, de fapt, căldura sărbătorilor: un gest mic de la noi… poate deveni o amintire mare pentru ei.
Și tocmai de aceea am adus astăzi acest îngeraș. El nu este doar o decorațiune. Jumătate din valoarea lui ajunge direct la copiii care au nevoie de acea rază de lumină.
Îngerașul rămâne la voi… dar binele pe care îl purtați prin el ajunge în inima unui copil. Iar sentimentul acela – că TU ai fost cel care a dăruit bucuria – este, poate, cel mai frumos cadou de Crăciun.”
